History

 

 

 

„Sportivul este chemat in fiecare clipa sa evalueze si sa compare, si aceasta cu o mare rapiditate, promptitudinea si decizia fiind totdeauna la baza fenomenului sportiv”

 Pierre de Coubertin

 

INTRODUCERE

APARIŢIA JOCULUI DE HANDBAL ÎN LUME

 

TREI RĂDĂCÎNI MULTINAŢIONALE

 

                Handbalul este un joc sportiv relativ tânăr, care a aparut în Europa la sfârşitul secolului al 19-lea şi începutul secolului 20. Originile lui sunt însă mult mai departate şi le găsim în unele jocuri cu caracter popular practicate în Evul Mediu şi în jocurile dinamice folosite în şcolile din centrul şi nordul Europei la începutul secolului al 19-lea.

                Toate acestea ca principale surse de origine, au fost contopite şi modernizate sub influenţa unor jocuri sportive deja cu statut de competiţie: baschetul, rugbyul şi mai ales fotbalul.

                În toate variantele lui, jocul de handbal a apărut mai întâi în şcoli ca material didactic, rod al imaginaţiei creatoare a unor eminenţi profesori de educatie fizica. Vom lua în considerare ca dată de atestare a fiecarei variante, momentul în care depăşeşte “curtea şcolii” iar ca “părinte” pe cel care i-a dat un regulament oficial şi l-a lansat într-o formă competiţională în afara orelor de educatie fizică. Se disting şi sunt atestate trei rădăcîni multinaţionale, fiecare cu o variantă nu prea mult deosebită de handbalul consacrat şi practicat astăzi pe toate cele cinci continente.

                1. DANEMARCA 1904 “HAANDBOLD”, profesor HOLGER NIELSEN

                2. CEHOSLOVACIA 1905 “HAZENA”, profesor VACLAV KARAS

                3. GERMANIA 1919 “HANDBALL”, profesor KARL SCHELENTZ

                1. Handbalul nordic de sală Povestea adevarată a jocului de handbal începe în anul 1898, când directorul şcolii REALE din localitatea ORDRUP – Danemarca, interzice elevilor practicarea fotbalului din cauza numeroaselor accidentări care determinau foarte multe absenţe de la cursuri. Pentru a nu renunţa la jocul cu mingea, băieţii din clasele superioare au început să joace fotbal cu mâna.

                Profesorul lor de educaţie fizică, HOLGER NIELSEN, participant la prima ediţie a Jocurilor Olimpice moderne în anul 1896, la probele de tir şi scrimă, este cucerit de aceasta idee a elevilor săi, dând acestui nou joc un cadru organizat, stabilînd şi primele reguli. Îl denumeşte în mod logic “HAANDBOLD” în replica la FOOTBALL. Terenul avea cca 45m x 35m, atat cat permitea curtea şcolii, poarta 2m x 3m, echipele erau formate din 7 jucatori, la fel ca astazi, dar mingea era tot de fotbal şi se purta ca la rugby (driblîngul a aparut ceva mai tarziu), se arunca de la o Linie dreapta (ca la handbalul pe plajă de astazi) aflata la o distanta care a variat între 8 şi 6 metrii. În anul 1904 profesorul HOLGER NIELSEN redacteaza şi tipareşte într-o mică broşură un regulament al acestui nou joc sportiv, practicat în aproape toate şcolile din Danemarca, iar după 1906 şi în Suedia. Am socotit anul 1904 data oficiala “de nastere” a handbalului ca joc sportiv, deoarece atunci a aparut primul regulament oficial şi primele jocuri interşcoli din diverse oraşe, şi nu 1898, cand s-a petrecut povestea noastră, dar care a ramas în cercul închis al „curtii şcolii respective”.

                2. Hazena. Tot la începutul secolului 20, după unele date în 1894, în Cehoslovacia, înspectorul ministerial pentru educatie fizica JOZEF KLEMKER întroduce în programa şcolara un joc dinamic, asemanator ca idee generala cu handbalul de astazi.

                În anul 1905 profesorul VACLAV KARAS din Praga, şi imediat în 1906 profesorul ANTONIM KRISTOF consacra acest joc, dandu-i un cadru competitional cu regulamente, denumindu-l CESKA HAZENA, spre a se deosebi mai clar de handbalul nordic, dar şi pentru a-şi asigura paterNIŢĂtea.

                Terenul de joc avea 35m x 25m, numarul jucatorilor a fost de la început 7, mingea era din acest an (1905) una speciala mult mai mica decat cea de fotbal, a aparut şi driblîngul la 4-5 paşi, dar putea fi repetat, semicercul era mai întai la 4m, apoi în final la 6m. Poarta 2,40 pe 2m. Diferenta evidenta fata de cel nordic era doar faptul ca se putea juca şi paşa din semicerc, dar numai din afara lui se arunca la poarta.

                Jocul, foarte raspandit în Cehoslovacia, a avut perioada lui de glorie, chiar şi un unic Campionat Mondial – feminin în 1930, la Praga, câştigat, bineînţeles, de Cehoslovacia. Răspândirea lui s-a limitat la cateva ţări din jurul Cehoslovaciei şi în România, dar numai sub forme de demonstraţie ale unor echipe feminine.

                3. Handbalul “mare” – pe terenul de fotbal în 11 jucatori – este o “invenţie nemţească” şi il are ca autor final pe profesorul KARL SCHELENZ, seful catedrei de atletism de la Facultatea de Educatie Fizica din Berlin.

                Profesorul SCHELENZ a experimentat cu studenţii lui timp de doi ani, o varianta a unui joc cu mana înspirat, din cateva jocuri dinamice folosite în orele de educatie fizica: TORBALL, FOLKERBALL şi o varianta denumita chiar HANDBALL, pe care profesorul MAX HEISER l-a defînit şi practicat din 1917. A preluat de la fiecare cate ceva, le-a scos din sala de gimnastica şi într-o forma finala, le-a transpus pe terenul de fotbal, respectand dimensiunile şi marcajul respectiv.

                Primele jocuri demonstrative au loc în cadrul serbarilor sportive de sfarşit de an (1919), iar imediat în toamna se organizează competitii locale la Berlin, dar şi în alte oraşe.

                Răspândirea handbalului în 11 jucatori în Germania este extrem de rapidă, fiind socotit sport national, oarecum în opozitie cu fotbalul de origine engleza.

                Imediat în anul urmator 1920 se organizează la Berlin “Cupa Germaniei” cu 10 echipe masculine, 4 feminine şi 4 de juniori! Iar din 1921 el se răspândeşte şi în ţările vecine, în primul rând în România, în Ardeal, prin intermediul profesorilor de educatie fizica, unii chiar absolventi ai facultatii din Berlin.

                Nemţii l-au socotit sport national, în orice caz copilul lor de suflet şi l-au denumit “GROSSFELD HANDBALL” (handbal pe teren mare), spre a-l deosebi categoric de cel nordic, caruia i-au zis “HALLEN HANDBALL” (handbal de sala) şi de CESKA HAZENA.

                Raspandirii lui explozive în Germania şi apoi în Europa ii urmeaza o perioada de glorie şi dominatie. În 1925, primul meci INTERNAŢIONAL AUSTRIA – GERMANIA 6-3, la masculin, iar în 1930, primul joc la feminin AUSTRIA – GERMANIA 5-4.

                În 1936, la Berlin, handbalul (în 11 jucatori) este prezent prima oara la Jocurile Olimpice, locul 1 Germania, iar România, locul 5. De notat ca, condiţionată de Federatia Internaţională, Germania organizează şi un C.M. de handbal în 7, cu un ecou foarte slab, doar 5 echipe – România nu a participat.

                În toatăaceasta perioada şi în continuare pana în anii 60, handbalul în 11 domina categoric arena Internaţională, iar cel în 7 jucatori putem sa-i spunem cu adevarat nordic, fiindca se juca, cu deosebire, în Danemarca şi Suedia. În celalte tari din Europa se faceau cei drept demonstraţii şi chiar turnee, uneori de hazena sau handbal în 7, Combinat mai mult ca o curiozitate. După anii 60, ultimul C.M. de handbal în 11 la masculin 1959 şi la feminin 1960, va ceda total dominatia în favoarea fratelui mai mic (handbal în 7), care va ramane singur şi total stapan pe arena sportiva. După anii 70 nici nu se mai vorbeste de handbalul în 11 şi de Hazena, de parca nici nu au existat.

 

APARIŢIA JOCULUI DE HANDBAL ÎN ROMÂNIA

                În România handbalul a patruns prin “filiera germana” în anii 1920 – 1921, imediat după lansarea lui oficiala la Berlin în anul 1919 de catre profesorul KARL SCHELENTZ.

                Ne referim la handbalul în 11 jucatori, pe terenul mare de fotbal, care va domina categoric cele doua surori mai mici – handbalul în 7 pe teren mic şi Hazena ceha – în toată aceasta perioada interbelica.

                Adevarata poveste a handbalului din România începe în anul 1920, cand un mic grup de profesori de educatie fizica din Ardeal, de la Sibiu, Bistriţa şi Braşov, unii cu studii superioare de specialitate în Germania, sunt învitati de rectorul facultatii din Berlin şi de fostul lor profesor de atletism KARL SCHELENTZ (parîntele handbalului în 11 jucatori) sa aşiste la marile serbari sportive traditionale cu ocazia sfarşitului de an şcolar, abia reluate după razboi.

                Cu aceasta ocazie, profesorii nostri au aşistat şi la o serie de meciuri din marea COMPETIŢIE “Cupa Germaniei” – aflata la prima editie – cu o participare extraordinara: 10 echipe masculine, 4 feminine şi 4 de juniori.

                Întorşi în tara şi entuziasmati de virtutile acestui sport, l-au introdus imediat în orele de educatie fizica din şcolile în care predau.

                În anul urmator 1921 încep deja meciurile inter-clase în şcoli, la Sibiu, chiar pe stadionul central, iar din 1922 putem vorbi de primele jocuri inter-oraşe cu echipe formate din elevi, dar şi câţiva  absolventi şi chiar profesorii acestora.

                Promotorul acestor actiuni şi cel pe care putem sa-l numim “parîntele” handbalului din România a fost profesorul WILHELM BINDER, titularul catedrei de educatie fizica de la Liceul BRUKENTHAL din Sibiu, care l-a introdus ca disciplină obligatorie în şcoala, imediat după ce vazuse la Berlin meciurile din Cupa şi demonstraţiile studenţilor Facultatii de Educatie Fizica.

                Tot WILHELM BINDER a organizat şi primele meciuri de handbal cu public pe stadionul central din Sibiu între elevii lui, devenind astfel primul antrenor şi primul arbitru din istoria handbalului românesc. A condus la centru ca unic arbitru toate jocurile din primii ani, inclusiv cele de fete de la liceul din localitate.

                Presa din Sibiu din acele vremuri atesta toate acestea, mai întai prin ziarul de limba germana ŞIEBEN BURGISCHE DEUTSCHES TAGEBLATT, numarul 14442, din 18 iunie 1921, care semnaleaza primul meci cu public – pe stadionul mare – al unor echipe de elevi de la Liceul Brukenthal, iar peste o saptamana şi primul meci de handbal între elevele liceului de fete din localitate.

                Suntem îndreptatiti, pe baza acestor atestari oficiale, sa spunem ca “data nasterii” jocului de handbal în România este 18 iunie 1921, locul Stadionul Central din Sibiu, “parînte” profesorul WILHELM BINDER, iar ca participanti, elevii liceului Brukenthal şi elevele liceului de fete.

                Handbalul (în 11 jucatori) se răspândeşte apoi foarte repede în principalele oraşe din Ardeal, apoi în Banat (Timişoara, Lugoj, Arad 1927 – 1928) şi în Regat (Bucureşti, Ploieşti 1930 – 1933), mai apoi şi în Moldova (1934 – 1935).

                Începand cu anul 1931, Sibiul preia organizarea unei competitii de amploare “Cupa Transilvaniei”, care din 1933 va cuprinde şi echipe din Banat (Lugoj şi Timişoara), iar din anul 1934 se transforma în campionat national pe trei ligi: Nord – Ardealul; Vest – Banatul; Sud – Bucureşti şi Ploieşti. În tot acest timp echipa din Sibiu se afla pe primul loc.

                După ce în anul 1933 handbalul intră alaturi de Volei şi Baschet în F.R.V.B.H. în 1936 se constituie îndependent Federatia Româna de Handbal (F.R.H.).

                Seria jocurilor Internaţionale este deschisa în 1934 de o echipa a oraşului Sibiu, care întreprinde un turneu de 11 jocuri în Cehoslovacia şi Germania, iar în 1935 primim vizita unei echipe din Munchen, care susţine  patru jocuri la Sibiu şi Bistriţa.

                În anul 1936 la Berlin, handbalul (masculin în 11 jucatori) este introdus pentru prima oara în programul Jocurilor Olimpice. Echipa României participa la aceasta prima editie a handbalului la J.O. şi obtine un onorant loc V, avand în vedere conditiile de constituire şi pregatire a echipei nationale, aflata la prima ei actiune.

                În anul 1938 Federatia Internaţională de Handbal Amator (I.H.F.A.) organizează prima editie a Campionatelor Mondiale de handbal în 11 jucatori. Echipa României ocupa tot locul V, dar acum din 12 echipe, aproape toate cu mai vechi state de pregatire şi jocuri Internaţionale la activ. În ordine cronologica, urmeaza Hazena care a patruns la noi imediat după handbalul în 11 jucatori. Chiar în anul 1924 se semnaleaza în Banat primele jocuri demonstrative ale unor echipe feminine. În acea zona, respectiv la Timişoara, Arad şi Lugoj, hazena are o scurta perioada de avant. În 1926 se organizează o COMPETIŢIE cu sase echipe feminine, iar formatia INDUSTRIA Lanei Timişoara efectueaza un turneu INTERNAŢIONAL în Iugoslavia.

                În aceeaşi perioada 1925 – 1927 au loc şi în Bucureşti jocuri demonstrative, tot ale unor echipe feminine. Dar, pana în anul 1939, nu poate fi vorba de un sistem competitional şi de o raspandire care sa depaseasca zona Timisoarei şi a Bucureştiului.

                Handbalul în 7, cel nordic, pe teren mic, a patruns foarte timid la noi în tara după 1930. La început se confunda cu Hazena, dar de regula era socotit un mijloc de pregatire în timpul iernii pentru echipele de handbal în 11 jucatori.

                Abia în anul 1937 se semnaleaza, la Sibiu, un turneu de sala cu participarea a 8 echipe din Sibiu şi Mediaş, respectiv cele care evoluau în campionatul de handbal în 11.

                În toatăaceasta perioada, pana în 1939, şi înca mult timp după acest an, nu putem vorbi de un sistem competitional pentru handbal în 7, doar demonstraţii şi în cateva locuri doua-trei turnee în sezonul de iarna.       

 

 

 

I S T O R I A  H A N D B A L U L U I  R O M Â N E S C

1 9 2 1  –  2 0 0 8  

 

CRONOLOGIE

 

Partea I

Geneza 1921 – 1945

1920 Profesorul WILHELM BINDER de la liceul BRUKENTHAL din Sibiu întroduce handbalul ca disciplinăobligatorie la orele de educatie fizica pentru toate clasele. Decizia a luat-o după ce în vara aceluiaşi an aşistase la BERLIN şi MUNCHEN la o serie de jocuri şi demonstraţii de HANDBALL (în 11 jucatori, pe terenul mare de fotbal), creatie a Profesorului Universitar KARL SCHELENTZ, de la Facultatea de Educatie Fizica din Berlin.

 1921 Cu prilejul serbarilor de sfarşit de an şcolar, pe stadionul mare din Sibiu are loc un joc demonstrativ de handbal între elevii profesorului WILHELM BINDER, care a oficiat şi ca arbitru.

                Cotidianul de limba germana ŞIEBENBURGISCHE – DEUTSCHES TAGEBLATT,   Nr. 14442, din 18 iunie 1921 consemneaza urmatoarele: “…DEMONSTRATIA DE GIMNASTICA A TUTUROR ŞCOLILOR A AVUT LOC ÎN ZIUA DE 17 IUNIE 1921. JOCURILE LIBERE CARE AU CONTINUAT, AU AVUT URMATOARELE REZULTATE: CLASA V-a REALA, CONTRA CLASA V-a GIMNAZIU, BAIETI, LA HANDBAL 1:0”.

                Acelaşi cotidian anunta cateva zile mai tarziu: “ÎN PROGRAMUL PENTRU DEMONSTRATIA DE SFARŞIT DE AN A ŞCOLILOR DE FETE (24 IUNIE) LA PUNCTUL 3 “JOCURI GENERALE” ESTE PREVAZUT ŞI UN JOC DE HANDBAL”

                Pe baza acestor documente scrise afirmam cu siguranta ca 1921 este “anul de nastere” a handbalului în România şi mai precis ziua de 17 iunie ca data certa a primului meci de handbal desfasurat în tara noastră.

                Atestarea oficiala scrisa confirma şi PRIMUL ANTRENOR, dar şi PRIMUL ARBITRU din România, profesorul WILHELM BINDER, titularul catedrei de educatie fizica de la LICEUL BRUKENTHAL din Sibiu, ai carui elevi sunt deci şi PRIMII JUCATORI DE HANDBAL din România.

                1922      Handbal în 11 jucatori. La Sibiu, pe stadionul central, în ziua de 3 mai 1922, în cadrul unor ample serbari campenesti, în fata a peste 2000 de spectatori, a avut loc: “o mare demonstraţie de handbal între elevii claselor mari”, sub conducerea profesorului Wilhelm BINDER, care a entuziasmat tribunele şi mai apoi întregul oraş. În saptamana urmatoare, ziarul amintit mai sus, revine de trei ori asupra acestor jocuri consacrând defînitiv, existenta handbalului ca joc sportiv de COMPETIŢIE în România.

1924   Handbal în 11 jucatori – la Sibiu, se organizează o prima COMPETIŢIE oficiala “Campionatul Şcolar al oraşului la handbal”, care s-a desfasurat pe stadionul mare, cu programare anterioara, arbitri, numeroşi spectatori, Clasamente şi premii.

                La Bistriţa, Sighişoara şi Braşov handbalul începe sa se joace frecvent mai întai în liceele mari, unele de limba germana, unde erau profesori de educatie fizica “şcoliti” la BERLIN.

                În acelaşi an se semnaleaza primele jocuri inter-oraşe: Sibiu – Sighişoara, Sibiu – Bistriţa şi Bistriţa – Braşov, meciuri amicale, desfasurate de regula, în cadrul unor serbari sportive ale societatilor de gimnastica din oraşele respective.

                Asociatia sportiva H.T.V. (HERMANN STADTER TURNVEREÎN) din Sibiu, şi concomitent asociatiile şimilare din Mediaş şi Braşov, infiînteaza sectii de handbal îndependente, pe structura unor adevarate cluburi specializate.

                – HAZENA. În acest an (1924) se semnaleaza şi primele jocuri demonstrative în BANAT ale unor echipe feminine.

                Presa din Timişoara atesta oficial un joc cu public între echipele din Jimbolia şi Timişoara (R.G.M.), scor final 2-0. “Hazena” este un joc originar din CEHOSLOVACIA, foarte asemanator cu handbalul în 7 jucatori, de origine nordica.

1925    Handbal în 11. La Sibiu, Bistriţa şi Braşov şi mai apoi la Arad se organizează în continuare competitii şcolare, mai ales toamna şi primavara.

                INTERNAŢIONAL. În Austria se desfasoara PRIMUL JOC INTERNAŢIONAL DIN ISTORIA HANDBALULUI (în 11 jucatori – masculin): Austria – Germania 6-5

                HAZENA (handbal în 7). La Bucureşti se infiînteaza echipele feminine MACABI şi STARUINTA, în replica la echipele masculine de fotbal. Au avut loc şi cateva jocuri demonstrative de regula, în deschidere la meciurile de fotbal, pe stadionul CIOCANUL (fost MACABI), între Juventus şi Universitatea Obor. Demonstratia de pe stadionul din Obor a fost mult mediatizata în presa, chiar cu fotografii pe prima pagina. La Bucureşti, însa, nu poate fi vorba de o COMPETIŢIE, ci numai de cateva demonstraţii pentru deliciul spectatorilor de fotbal.

1926 HAZENA.La Timişoara se înscriu în prima COMPETIŢIE oficiala de Hazena sase echipe feminine, un real succes pentru început. Echipa femininA INDUSTRIA LANEI întreprinde un turneu de trei jocuri în Yugoslavia. Este prima deplaşare peste graNIŢĂ şi primele întalniri Internaţionale din istoria handbalului românesc. Mai putem spune ca ILSA Timişoara este prima echipa feminina de handbal stabila, serioaşa şi consolidata ca atare şi care daînuieste pana astazi.

                Handbal în 11. La Sibiu se desfasoara primul Campionat Şcolar pe etape saptamanale, cu elevi din clasele V – VIII (clasele IX – XII astazi).

1928    Handbal în 11. La Sibiu profesorul WILHELM BINDER organizează PRIMUL CURS DE ARBITRII, cu opt candidati, şi, în final cu doar doi absolventi.   

                La REGHIN se infiînteaza prima echipa femininA de handbal din zona, cuprinzand în majoritate eleve, dar şi senioare, muncitoare sau profesoare de sport.

                La Sibiu, Braşov, Bistriţa, Mediaş şi Sighişoara se organizează competitii şcolare cu regularitate şi, ocazional, întreceri inter oraşe, cu elevi şi seniori – profesori de sport, fosti elevi.

                INTERNAŢIONAL. La Amsterdam handbalul este prezent prima oara la Jocurile Olimpice, este drept sub forma unor demonstraţii de popularizare, după ce, la un congres C.I.O. anterior, fusese trecut pe lista sporturilor “la alegere”.

                Tot la Amsterdam, la 4 august 1928, a avut loc CONGRESUL DE CONSTITUIRE A FEDERAŢIEI DE HANDBAL AMATOR (F.I.H.A.), cu 11 tari. Deşi cu doi membri prezenţi, dar fara mandat, România nu a participat oficial.

                Se tipareste primul Regulament INTERNAŢIONAL de Arbitraj al F.I.H.A. (handbal în 11 jucatori).

1928 – 1930 Handbal în 11. Majoritatea asociatiilor sportive (TURNVEREÎN – societati de gimnastica) din Ardeal infiînteaza puternice sectii de handbal, după modelul celor din Germania. Pe langa deja infiîntatele sectii de la SIBIU, SIGHIŞOARA şi BISTRIŢA, apar şi la MEDIAŞ, BRAŞOV şi CISNADIE, apoi la LUGOJ (Muncitorul), TIMIŞOARA (echipa Rapid Timişoara), REŞITA (S.S.M.R.) şi BUCUREŞTI (Viforul Dacia şi CFR).

                După anul 1930 se poate vorbii în România de sectii şi echipe de handbal puternice şi bine organizate în centrele de mai sus. Apar tentative mai timide, la început la Bacău, Galati, Buhuşi şi Ploieşti.

                Hazena (handbal în 7). Încep sa se înmulţească demonstraţiile unor echipe feminine la Bucureşti, Ploieşti şi în Banat. La Arad şi Timişoara, unde participa şi Lugojul, se organizează o COMPETIŢIE şi cupe, cu o oarecare continuitate.

 1930 La Berlin, cu ocazia celui de-al II-lea Congres al F.I.H.A. (Federatia Internaţională de Handbal Amator), România devine membra cu drepturi depline. Cu aceeaşi ocazie se solicita C.I.O. întroducerea handbalului la J.O.

                Handbal în 11. În Austria are loc primul JOC INTERNAŢIONAL DE HANDBAL feminin: Austria – Germania 5-4 (1-4).

                Hazena. În Cehoslovacia, la Praga, se organizează primul, dar şi ultimul Campionat Mondial de Hazena. Pe primul loc a fost Cehoslovacia, pe locul al doilea IUGOSLAVIA, iar pe al treilea POLONIA.

1931   Handbal în 11. Oraşul SIBIU prin comisia de handbal, preia organizarea unui Campionat al Transilvaniei, cu participarea oraşelor SIBIU, BRAŞOV, BISTRIŢA şi REGHIN, aceasta va fi şi ordinea în clasament. Multi specialisti din “vechea garda” il socotesc ca PRIMUL CAMPIONAT al handbalului din România. Clasament: 1. Sibiu; 2. Bistriţa; 3. Braşov; 4. Reghin (masculin), dar au loc şi doua jocuri Reghin – Sibiu la feminin. Înregistram astfel în acest an 1931 şi primele jocuri oficiale între echipe feminine.

1932   Handbal în 11. Campionatele şcolare sunt deja competitii de traditie şi regularitate la Sibiu, Braşov, Bistriţa, Sighişoara şi Mediaş.  

                CAMPIONATUL TRANSILVANIEI (pe care noi l-am aşimilat cu un campionat national al acelor vremuri de pionierat) continua cu editia a II-a. Clasament: 1. Societatea de Gimnastica Sibiu; 2. S.G. Bistriţa; 3. C.S. Reghin 

1933   Handbalul din România se organizează pentru prima oara într-o structura uNIŢĂra pe plan national. Comişiile care activau la Sibiu (prima şi cea mai puternica din tara), Braşov, Ploieşti, Timişoara, Arad, Lugoj şi Bucureşti, întegrându-se în deja existenta Federaţie Româna de Baschet şi Volei, care devine astfel F.R.B.V.H. avand ca presedinte unic pe profesorul NICOLAE DUTESCU. Evenimentul este marcat printr-o activitate mult mai bogata şi organizata, în întreaga tara.

                Se organizează PRIMA COMPETIŢIE CU CARACTER NAŢIONAL prin extinderea “Campionatului Transilvaniei”. În finala pe tara: S.G. (TURNVEREÎN – Societatea de gimnastica) SIBIU – S.C. MUNCITORUL LUGOJ :       15-1.

                Se organizează şi primele jocuri între echipele feminine ale oraşelor Sibiu, Mediaş, Sighişoara şi Braşov meciuri amicale care se desfasurau, de regula, în deschidere la cele oficiale ale baietilor.

                Echipa masculina din Sibiu – putem spune acum campioana tarii – întreprinde un turneu în tara, obtinand numai victorii, ceea ce confirma valoarea şi titlul obtinut. La Bucureşti, jocurile echipei din Sibiu starnesc un interes deosebit şi putem spune ca au contribuit decisiv la lansarea handbalului, ca specializare aparte. La început, echipele din Bucureşti: Viforul Dacia, CFR Colentina sau Avântul, iar la Ploieşti, Petrolul sau Teleajenul, erau formate din jucatori de baschet, rugby, volei sau atleti şi câţiva  handbalisti din Ardeal.

                În Moldova are loc primul meci între echipele din Piatra Neamt şi Bacău.

                Handbal în 11. Campionatul Transilvaniei, aflat la a III-a editie, se largeste, capatand un caracter national. Acest, sa spunem, prim campionat national este câştigat de Şcoala de Gimnastica (SK) din Sibiu, care învinge în finala pe C.S. Muncitorul Lugoj cu scorul de 15-1.

                La Sibiu, Braşov, Mediaş şi Sighişoara se desfasoara primele campionate locale cu echipe de seniori la masculin dar şi la feminin. Se organizează şi primele meciuri feminine, între echipele oraşelor Sibiu, Braşov, Sighişoara şi Mediaş.

                La început, tot Sibiul este învingator şi la feminin, dar vom aşista în anii urmatori la „atacul” echipelor din Sighişoara şi, mai ales, Mediaş.

1934   Handbal în 11. Nou constituita Federaţie organizează ceea ce am putea denumi cu adevarat: UN CAMPIONAT NAŢIONAL DE HANDBAL, pe trei ligi: Centru – Ardeal, Vest – Banat şi Sud – Bucureşti-Ploieşti, câştigat de S.G.Sibiu, 7-2 în finala cu Viforul Dacia din Bucureşti (compusa înca din atleti şi rugbisti, dar şi câţiva  handbalisti).

                Primele jocuri Internaţionale de handbal au loc în deplaşare, echipa din Sibiu efectueaza un turneu de 11 jocuri în Cehoslovacia şi Germania în 18 zile,obtinand 7 victorii.

                La Ploieşti, în ziua de 26 octombrie 1934, a avut loc pe terenul Tricolorul (actualul stadion Municipal) primul joc demonstrativ de handbal în 11 jucatori. Înitiator a fost TUDOR DOBREANU – DOREL care atunci era elev în Bucureşti şi juca handbal la Viforul Dacia, fiind însa din Ploieşti. 

                Internaţional. La Congresul al treilea al F.I.H.A. de la STOCKHOLM numarul tarilor afiliate a ajuns la 34.

                Hazena. În ziua de 10 septembrie 1934 ziarul “Sportul Zilnic” care apare la Bucureşti işi anunta cititorii ca în deschidere la un meci de fotbal se va disputa “partida de hazena” între echipele feminine Unirea şi Staruinta.

1935 Handbal în 11. Au loc primele întalniri Internaţionale în România, o echipa studenteasca a oraşului Munchen învinge echipele H.T.V. Sibiu cu 9-8 şi STSU Braşov cu 9-2.

                La învitatia unuia din pionierii handbalului din România, marele jucator, arbitru şi antrenor IOAN SCHUSCHNÎNG, soseste la Sibiu parîntele handbalului în 11, pe teren mare, KARL SCHELENTZ de la Facultatea de Educatie Fizica din Berlin. El a condus antrenamente demonstrative la toate nivelele, inclusiv cu echipa Naţionala în curs de constituire, şi a tinut cursuri de antrenori şi arbitri.                 În campionatul national masculin, se impune din nou S.G. Sibiu, care învinge în finala pe S.G. Sighişoara.

                Hazena. La Bucureşti, pe terenul VENUS, studentele de la ANEF fac o reuşita demonstraţie de hazena (asemanatoare cu handbalul în 7), în fata a peste 8000 de spectatori, în deschidere la un joc de fotbal. Se disputa primul joc INTERNAŢIONAL de handbal în 7 jucatori: Suedia – Danemarca, scor 18 – 12.

1936 În seara zilei de 7 aprilie 1936 are loc şedinţa de constituire a Federaţiei Române de Handbal – desprinzandu-se astfel de F.R.B.V.H. şi devenind îndependenta, ea avand la conducere pe marele arbitru şi jucator al acelor vremuri EMIL DRAGAN.

                Handbal în 11. Se constituie echipa masculina a României, care după un foarte scurt stagiu de pregatire, susţine  PRIMUL MECI INTERNAŢIONAL inter-tari din istoria handbalului nostru: ROMÂNIA – POLONIA 6-4, iar în revansa, Bucureşti – Cracovia 3-7. Ambele întalniri au avut loc în Polonia. O selectionata din Germania susţine  cateva jocuri la Sibiu şi Braşov, cu scopul de a strange fonduri în vederea participarii echipei noastre la Jocurile Olimpice. Se vand insigne, fanioane, programe, iar în final fiecare sportiv contribuie personal cu o anumita suma. Numai aşa vom participa la J.O. Mentionam şi sprijinul consistent al oraşelor Mediaş, Braşov şi Lugoj prin vanzarea de insigne şi fanioane.

                Pentru prima oara handbalul este prezent la Jocurile Olimpice (deşi fusese introdus de C.I.O. ca sport la alegere înca din 1930). La Berlin are loc un turneu de sase echipe (masculine) la care participa şi echipa noastră.

Clasament: 1. Germania; 2. Austria; 3. Elvetia; 4. Ungaria; 5. ROMÂNIA; 6. S.U.A.

Rezultate: România cu Austria 3-18; cu Elvetia 6-8 şi 10-3 cu S.U.A.

Echipa Naţionala a fost formata din 12 jucatori din Sibiu, Bucureşti, Mediaş şi Braşov. Fraţii HAFFER, SPECK, ZACHARIS, HOCSMAN, HALMEN, SCHUSTER, HEIDEL, SONNTAG, HERZOG, KIRSCHNER (şi antrenor), ZOLLER din Sibiu; COMANESCU, DRAGAN şi FRESCI din Bucureşti; HOLZTREGER şi KAZEMIERSCHI din Mediaş; ORENDI din Braşov.

                După J.O. de la Berlin, echipa noastră evolueaza şi la Munchen, în fata unui stadion arhiplin. Naţionala Germaniei prima campioana olimpica a handbalului, ne învinge foarte greu, cu un gol (13-12) acordat de un arbitru “local”, se pare după expirarea timpului de joc.

                La 5 noiembrie 1936, pe stadionul Municipal din Ploieşti, are loc primul joc amical al primei echipe de handbal “PRAHOVA” în compania echipei T.V.B. din Bucureşti, care învinge cu 5-3 (3-1). Punctele echipei din Ploieşti au fost opera lui Tomi Vulcanescu şi Dorel Dobreanu.

                În campionatul national, pe locul întai, se claseaza din nou echipa Sibiului, urmata de S.G. Bistriţa.

1937   Handbal în 11.Echipa Naţionala de baieti, de aceasta data cu o componenta mult mai larga, susţine  doua jocuri Internaţionale cu Polonia, la Lublin 5-7 şi la Sibiu, cu Austria, o mare victorie, 8-7.

                La 4 noiembrie 1937, pe stadionul Municipal din Ploieşti, are loc primul joc oficial pentru campionatul LIGII DE SUD la handbal, între echipa PRAHOVA şi formatia Viforul DACIA din Bucureşti, scor 6-3 (2-0) pentru oaspeti.

                La prima echipa, au evoluat urmatorii: SENCHEA CORNEL, VIRGIL CONSTANTINESCU „FURNICA” (portari); DOBREANU Tudor, POSTELNICESCU Emil, ANTONESCU Ion-Turcu; BOBEI Dan; ZAMFIRESCU Mircea; REÎNHARD Gunther; VULCANESCU Tomi; fraţii DIETRICH Gustav şi Carol (care a fost şi primul antrenor); PENESCU Mihai; SPIRESCU Romulus; COSTIN Victor-Orchi; POPESCU Ion-„Balaon”; RADULESCU Cila; ERCULESCU Cornel; IRIMESCU Grigore, bineînţeles toti din Ploieşti, unii studiau la Bucureşti.

                În campionatul national aceeaşi ordine pe podium: 1. S.G. Sibiu; 2. S.G. Bistriţa.

                Handbal în 7.La Sibiu se organizează în iarna PRIMUL TURNEU DE HANDBAL ÎN SALA, cu participarea a sase echipe din localitate şi doua din Mediaş. Turneul pentru echipele masculine în 7 jucatori, pe teren mic, s-a desfasurat sistem fulger (doua reprize a 15 minute). Jocurile au plăcut foarte mult, dar turneul nu a fost finalizat, deoarece pompierii au interzis în ultima zi sa se faca focul în sala.

                Internaţional. Consemnam primul Curs de Arbitri organizat de Federatia Internaţională la Berlin – Muggelsee, la care participa şi absolva şi IOAN SCHUSCHNÎNG din Sibiu, care primeste PRIMUL ECUSON DE ARBITRU INTERNAŢIONAL din handbalul românesc.

1938 Handbal în 11. În mai multe oraşe din Germania se desfasoara PRIMUL CAMPIONAT MONDIAL DE HANDBAL masculin, pe terenul mare, aşa cum spuneau şi scriau toti în Germania – tara de origine a acestei variante GROSSFELDHANDBALL.

                În pregatire, echipa Naţionala a României susţine  doua jocuri ambele la Sibiu. Pierdem cu echipa Poloniei (7-10), dar castigam cu Suedia (10-8), ceea ce ne da sperante justificate.

                La Campionatul Mondial însa, după ce învingem echipa din Luxemburg cu 11-6, pierdem în fata suedezilor (6-7) şi nu ne calificam pentru semifinale. Ne clasam însa pe locul V, după o noua victorie asupra Luxemburgului (12-6).

Clasamentul primei editii a Campionatului Mondial de handbal (în 11 jucatori): 1. Germania; 2. Elvetia; 3. Ungaria; 4. Suedia; 5. ROMÂNIA; 6. Cehoslovacia; 7. Polonia; 8. Danemarca; 9. Olanda; 10. Luxemburg.

 

                Prima ediţie a C.M. de handbal în 11 masculin 1938 GERMANIA. ROMÂNIA locul V

 

                La acest prim Campionat Mondial a oficiat ca arbitru şi Ioan SCHUSCHNING din Sibiu. Este,deci, primul arbitru român care conduce jocuri la un C.M.   

                După C.M., echipa Germaniei, campioana mondiala, efectueaza un turneu în România, învingand la Sibiu cu 14 – 3 o selectionata din Ardeal şi la Bucureşti cu 18 – 3 o echipa cu 50% jucatori din capitala. A fost PRIMA ÎNTALNIRE INTERNAŢIONALĂ  INTER TARI LA HANDBAL care s-a desfasurat în Bucureşti şi, deşi, infrangerea a fost severa, jocul a constituit o buna propaganda. În capitala existau deja patru echipe de handbal, Viforul Dacia, CFR, Macabi şi Staruinta şi vor mai aparea imediat alte doua-trei.

                – În campionatul intern echipa din Sibiu, care s-a mai numit şi Arsenal, este în continuare pe primul loc, pentru a opta oara consecutiv, daca punem în calcul şi “Cupa Transilvaniei”, urmata de S.G. Sighişoara.

                – La Braşov, “GAZETA TRANSILVANIA” semnaleaza pe terenul OLIMPIA desfasurarea unei noi editii a campionatului Şcolilor Secundare din cinci judete. Pe locul întai s-a clasat Liceul “HONTERUS” din Braşov.

                – Dar campionatele şcolare se desfasurau deja cu regularitate în întreaga Transilvanie, în majoritatea oraşelor din Banat, la Ploieşti, Bucureşti, Galati, Piatra Neamt, Bacău.

                – La Federatia Româna de Handbal erau afiliate în acest an, 1938, peste 25 de sectii de seniori cu un total de 400 membri – jucatori, ceea ce, referîndu-ne la şituatia de atunci şi la tineretea acestui joc sportiv, era chiar foarte bine.

                – Tot în Germania se organizează în acelaşi an şi campionatul de handbal în 7 jucatori – masculin HALLENHANDBAL, cum spuneau Nemţii. Federatia Internaţională a conditionat disputarea în aceeaşi tara şi în acelaşi an a celor doua campionate pentru cele doua forme ale aceluiaşi joc sportiv.

Clasament: 1. Germania; 2. Austria; 3. Suedia; 4. Danemarca, deci numai patru echipe ceea ce atesta ca dezvoltarea acestui sport era înca foarte lenta şi limitata. România nu a participat deşi, mai ales jucatorii din Bucureşti doreau acest lucru.

1939 Handbal în 11. În preajma razboiului, activitatea handbalistica scade considerabil, în momentul în care se dezvoltase atat pe plan INTERN cat şi Internaţional.

                În aceasta situatie au loc totuşi doua întalniri Internaţionale, la Bucureşti pe stadionul ANEF (ulterior Republicii şi apoi demolat). Echipa reprezentativa masculina a României se revanseaza în fata Suediei după infrangerea de la C.M. 1938, scor 5-4. De mentionat ca golul victoriei din jocul cu echipa Suediei a fost marcat de profesorul Universitar şi rector la ANEF, mai tarziu, LEON TEODORESCU care afara de fotbal şi baschet, a mai practicat şi handbalul, dovada a polivalentei sportivilor din acele vremuri.Tot la Bucureşti şi tot pe stadionul ANEF pierdem de aceasta data la scor 3-19, în fata campioanei olimpice şi mondiale, Germania.

                În campionatul INTERN, şirul neîntrerupt de victorii ale Sibiului este stopat de cea care de ani de zile o secunda. Locul întai, S.G. Bistriţa, locul al doilea, S.G. Sighişoara şi locul al treilea, S.G. Sibiu.

1940 – 1945 În perioada razboiului activitatea handbalistica în mod practic aproape a încetat şi totuşi impatimitii acestui sport din Ardeal şi Bucureşti reusesc sa organizeze sporadic întalniri amicale şi chiar campionate. Din fericire, handbalul este mentinut ca joc sportiv în cadrul multor uNIŢĂti militare, sub forma unor concursuri între cei de la aviatie şi vanatorii de munte, în special.

            În 1940 se organizează totuşi un campionat şcolar, pana la nivelul de judete, câştigat tot de elevii din Sibiu.

                În anul urmator, 1941, Federatia de Handbal trece pe langa cea de Fotbal, în cadrul restrangerii lor în UFSR (Uniunea Federatiilor Sportive din România – forul suprem al sportului din tara noastră). Un fel de campionat national neomologat şi încomplet, cu multe absente, încheiat cu victoria echipei VIFORUL DACIA din Bucureşti, care în jocul final castiga prin neprezentarea adversarului (Sibiul).

                În anul 1942 consemnam numai faptul ca se disputa la Ploieşti direct un turneu final al campionatului national şi acesta neomologat, cu reprezentantii oraşelor: Bucureşti, Mediaş, Reşita şi Ploieşti. Castiga echipa liceului din Mediaş, care repeta performanta şi în anul urmator 1943, cand la Bucureşti întrece în jocul final pe Viforul Dacia cu scorul de 13-10. Datorita numeroaselor absente de la jocuri, campionatul nu este omologat.

                În 1943, 1944 şi 1945 activitatea este redusa la maxim, doar în anul 1945 organizatia Sportul Popular (noul for de conducere al sportului) organizează o prima COMPETIŢIE de mase – multisportiva, care cuprinde şi handbalul, precum şi unele întalniri sportive – amicale, între echipe individuale nou aparute, atat la masculin şi mai ales la feminin.

                În aceasta situatie, în toată perioada razboiului, 1940 – 1945, deşi au fost organizate competitii cu turnee finale, nu putem spune ca a existat oficial un campionat national.

2 comentarii

  1. imi place istoria handbalului:x:x

  2. foarte interesant. spre rusinea mea nu stiam prea multe din ce scrie aici ;))


Comments RSS

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s