Interviu cu Cris Neagu:x


 Cristina, ce înseamnă pentru tine să joci finala Ligii Campionilor?
– E o senzaţie unică pe care am trăit-o după meciurile cu Gyor. Să joci la o vîrstă atît de fragedă şi la primul sezon de Ligă finala e ceva nemaipomenit. Majoritatea fetelor au aşteptat întreaga lor carieră să ajungă aici şi eu am avut fericirea să reuşesc din prima.

– Vă gîndeaţi la început că ajungeţi aici?
– Obiectivul clubului a fost acela de a juca finala. Am sperat că o să-l realizăm, am muncit mult. Am început mai greu, dar meciurile au trecut, rezultatele au venit şi o dată cu înaintarea în competiţie, ne-am gîndit şi la finală.

– Care meci din cele de pînă acum ţi-a rămas în minte?
– Cred că dubla cu Gyor, deşi eu am făcut, cred, cel mai bun meci de pînă acum, cu Viborg, în grupe. Nu asta e însă important. E foarte bine cînd cîştigă echipa. La fiecare meci ies în evidenţă una-două jucătoare, dar degeaba eu mă diferenţiez şi dau o sută de goluri, dacă echipa pierde cu 101 la 100. O jucătoare e făcută de echipă, nu invers. Dacă ai cea mai bună jucătoare din lume în echipă, nu înseamnă că acea echipă e şi cea mai valoroasă.

„La Braşov ne pregăteam doar să batem Vîlcea!”
– Sezonul trecut ai ales Vîlcea în detrimentul altor echipe din străinătate. Acum te feliciţi pentru alegerea făcută?
– Am avut oferte din străinătate, într-adevăr, dar am dorit să rămîn în ţară. Oltchim era o echipă cu nume, cu jucătoare de valoare, şi uite că nu m-am înşelat. Acum vom juca finala Ligii Campionilor şi sîntem aproape de o mare performanţă.

– Îţi aminteşti cînd erai la Rulmentul, cum erau meciurile contra Oltchimului?
– Crîncene! Tot anul ne pregăteam ca să cîştigăm cu Vîlcea. Acesta era obiectivul. Acum nu cred că acest lucru mai e posibil în România. Nu mă laud, dar e greu ca să mai putem pierde în România.

„Îmi place sportul în echipă. Nu ţin neapărat să mă remarc eu, să ies în evidenţă, să înscriu cît mai multe goluri. Important e să cîştige formaţia ta”
Cristina Neagu
 Aţi avut şi perioade dificile în acest sezon, mai ales după Mondiale. Cum aţi trecut de ele?
– Aşa e. După Mondialul din China, nu mai ştiam ce să facem! Ne chinuiam să cîştigăm şi în campionat. Am rămas însă unite şi am discutat între noi, am încercat să ne ajutăm singure. Mulţumim lui Dumnezeu că am avut puterea să ne revenim şi să mergem mai departe. Nu-mi dau seama ce am făcut, dar la un moment dat parcă ne-am întors pe partea cealaltă şi am fost dintr-o dată un alt Oltchim, cel adevărat.

– După ce aţi picat în „grupa morţii” cu Viborg, Hypo şi Volgograd, ce v-aţi zis?
– Că luptăm să ne calificăm. Ştiu că nu mulţi ne dădeau şanse, spuneau unii că nu facem nici un punct. Am fost însă prima echipă calificată în semifinale după trei victorii şi un egal. Am avut un parcurs aproape perfect şi evoluţii din ce în ce mai bune.

– Nici una dintre voi nu a mai jucat într-o finală de Ligă. Viborg e a cincea oară în finală. Va conta acest lucru?
– Nu cred că asta contează în mare măsură. Şi Oltchim e o echipă cu experienţă. Am ajuns în semifinale, acum în finală. Nu se gîndeşte nimeni că ele au cinci finale şi noi una. Tot ce vă asigur e că vom juca mai mult ca niciodată cu sufletul. Echipele sînt apropiate valoric şi cine va prinde o formă de moment mai bună, aceea va cîştiga.

„Atuurile lui Viborg? Aceleaşi ca şi ale Oltchimului!”
– Care sînt atuurile lui Viborg?
– Au un portar foarte bun, o linie de nouă metri senzaţională. De fapt, au un nucleu de opt-nouă jucătoare, e o echipă multinaţională. Se apără bine, contraatacă excelent. Punctele lor forte sînt însă şi ale noastre. Putem să le anihilăm. Am mai jucat cu ele, le-am bătut, ne-au bătut, orice e posibil.

– Contează că jucăm returul acasă?
– Contează, dar anul trecut ele au cîştigat trofeul în deplasare. Aşa că nu trebuie să ne facem iluzii prea mari. Vom avea de partea noastră suporterii. Nu ştiu dacă am mai văzut vreodată o atmosferă precum a fanilor de la Vîlcea.

– Suporterii de la Vîlcea te-au primit foarte bine, deşi veneai de la rivala Rulmentul.
– Era şi normal. Am venit la Vîlcea să ajut echipa, să fac performanţă. Suporterii au văzut asta, aici nu sîntem la fotbal. E o relaţie de respect reciproc.

– Ce faci înaintea meciurilor de Ligă? Ai un program fix de urmat?
– Nu, nu sînt superstiţioasă. Trebuie doar să dorm în după-amiaza aceea. Dacă nu dorm, nu sînt bună de nimic, nu mă mai pot concentra.

– Cît timp petreci în faţa oglinzii? Te fardezi, te machiezi?
– Înainte de meciuri nu mă fardez şi machiez. Pentru că transpir şi atunci mi-ar intra rimelul în ochi. În plus, mă şterg des cu manşeta la ochi. Toată pregătirea dinaintea unui meci, cu îmbrăcat cu tot, îmi ia cam 45 de minute.

„După meciuri nu pot niciodată să dorm. Intervine oboseala fizică şi psihică. Atunci, ca să mă liniştesc, mă mai uit o dată la meciul care abia s-a terminat”
Cristina Neagu

– Simţi o oarecare frustrare în momentul în care adversarii te iau «om la om»?
– Acum dacă zic da, o să vină cei de la Viborg şi o să mă ia «om la om» (rîde). Nu-mi place cînd sînt luată «om la om», dar cui îi place? Sînt însă atîtea combinaţii în care pot fi eliberată. În plus, dacă ei se apără avansat, rămîne spaţiu mai mare pentru pivoţi, pentru extreme.

– În actuala ediţie aţi avut suporteri peste tot, din Spania pînă în Rusia, Danemarca, Austria, Ungaria. Aţi simţit aportul fanilor?
– Foarte mult. Fanii noştri vin în număr mare şi peste hotare. În Spania cred că o tribună era plină, la Viena la fel. La Gyor i-am auzit, iar în Rusia i-au acoperit pe ruşi. Asta e mulţumirea noastră şi luptăm să nu-i dezamăgim.

 Suporterii vor fi aproape de voi şi la Bucureşti. Crezi că se va egala atmosfera de la Vîlcea?
– Eu sper mult. Suporterii noştri de la Vîlcea care ştiu să facă o atmosferă minunată vor veni şi la Bucureşti. Sînt oameni extraordinari care ne-au însoţit în toate deplasările. Mă gîndeam că acum, dacă am fi avut şi noi o sală de 12-15 mii, ar fi fost arhiplină. Mă uitam la semifinala cu Gyorul cum se calcă în picioare ca să ne vadă jucînd. Îmi imaginez ce o să fie şi la Polivalentă!

„Nu mi-e frică de nici un portar din lume. Dacă mi-ar fi frică, aş sta la distanţă de poarta adversă şi aş pasa în lateral. Meseria mea e golul şi trebuie să înving orice portar”
Cristina Neagu
„La Vîlcea sînt respectată!”
Cristina Neagu a venit la Oltchim în februarie 2009. A venit ca jucătoare liberă de contract de la Rulmentul Braşov, alături de cea mai bună prietenă a sa, Patricia Vizitiu. „Nu aş fi plecat de la Braşov, dar am simţit că nu sînt respectată. De nouă luni de zile nu mai primisem nici un ban şi nimeni nu se interesa de soarta noastră. În momentul cînd am devenit liberă de contract, abia apoi au devenit iar interesaţi cei de la Braşov. Poate aşa a fost însă să fie. Altfel nu ajungeam la Vîlcea”, a spus Cristina.

Îi place să joace fotbal
„Cristina Neagu are o ambiţie ieşită din comun. Şi cărţi dacă joci cu ea, vrea să cîştige. Nu suportă să piardă niciodată”, o caracterizează antrenorul Radu Voina. Fire închisă, tăcută, Cristinei îi place foarte mult să joace fotbal. „Cînd le las să joace fotbal între ele, pe Cristina o chem la mine ca să o necăjesc. „Tu nu ai voie să joci, ai mai avut probleme cu piciorul!”. Se supără imediat. „Nu mai am probleme cu piciorul, pot să joc. Îi place foarte mult şi e şi talentată”, a adăugat Voina.

Lasă un comentariu

Niciun comentariu până acum.

Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s